Maine e o noua zi!

i

E noapte... o noapte trista, dar frumoasa ! Si luna... Doamne, ce luna ! Te-n valuie cu frumusetea ei... te adoarme... te poarta in taramuri necunoscute si triste... iti ghideaza pasii... e langa tine... ii simti caldura patrunzatoare, ii simti durerea ce greu o apasa si nu vrei decat sa-i curmi suferinta, sa-i alini durerea... ai vrea s-o strangi in brate spunandu-i ca totul e bine si ca nu e singura caci e are pe tine... dar nu poti !...nu poti sa o atingi... caci ea e acolo, sus, condamnata la viata, la viata printre stele...
Si te trezesti la cruda realitate... aerul rece al noptii patrunde, incetul cu incetul, in tot corpul tau...te simti gol, pustiit si ratacit prin drumurile moarte si sumbre al vietii... si n-ai nici un sprijin... esti singur ! caci ai avut prea multa iubire de oferit... lucru care desi trebuia sa bucure lumea, s-o faca un pic mai buna, a speriat-o ! cu totii au fugit nestiind cat de pure, cat de sincere erau sentimentele tale... crezand ca nimeni nu poate iubi cu adevarat fara a cere ceva in schimb...
Dar nu stie nimeni oare ca ca el, OMUL, a fost facut din iubire ?! Nu stie nimeni oare ca acest sentiment atat de pur sta la baza noastra, a tuturor ?!
Nu ! ei toti fug de iubire !... nu vor sa fie raniti... cu totii fug de Tine, cel ce iubesti prea mult !
Si-acum privesti din nou la luna... parca e singura care te-ntelege... si chiar iti multumeste pentru iubirea ce i-o porti... si iar ajungi pe taramuri de basm, dar, de data asta, esti hotarat sa ramai, sa nu te mai intorci la cei care fug... si gandul asta e singurul care te consoleaza... ! Dormi linistit !
Maine e o noua zi ; o zi in care o vei lua de la capat... o zi in care vei avea si mai multa iubire de oferit !