Iubirea...prietenia...asemanari?deosebiri? hmmm...

M-am gandit rar la diferentele dintre iubire si prietenie, pentru ca intotdeauna mi s-a parut ca exista intre ele o legatura ascunsa care face ca niciodata cele doua sa nu poata fi comparate. Nu poti sa iubesti fara sa simti ca celalalt iti este prieten in care poti avea incredere totala, la fel cum nu poti spune ca ai prieteni fara sa simti pentru ei o iubire neconditionata, un fel de particularizare a iubirii aproapelui. Exista, desigur nuante...

Singurele momente in care m-am intrebat daca iubirea este mai importanta decat prietenia au fost cele in care o prietenie extraordinara a fost pe punctul de a se transforma intr-o mare iubire. Atunci, am crezut ca iubirea este mai importanta, insa credinta mea a fost in zadar. Prietenia frumoasa s-a transformat intr-o iubire bizara, din care, in cele din urma, nu a ramas nimic. Invers nu am indraznit sa mai cred ca pot avea loc transformari. Mi-a fost intotdeauna greu sa ma detasez de povestile mele de iubire ratate si de aceea probabil nici nu am incercat sa le transform in prietenii. De altfel, intotdeauna am considerat ca o mare iubire nu se poate transforma decat intr-o iubire si mai mare, purificata de timp, sau intr-o amintire din ce in ce mai estompata... tot de timp. Varianta transformarii iubirii in prietenie nu a intrat niciodata in ideile mele despre relatiile intre oameni.
Si totusi, cu mult timp in urma, o poveste ciudata de iubire (sau altceva) a reusit sa se transforme fara voia mea intr-o alta poveste, si mai ciudata, de prietenie. Povestea era banala in fond, insa plina de consecinte ulterioare care nu au provocat decat suferinta. Peste ele s-a asternut tacerea care, de multe ori, vindeca mai repede decat timpul. Omul ciudat a carui prezenta fugara in viata mea a provocat rani adanci a disparut la fel de repede cum aparuse. M-a sunat insa dupa mult timp, cand aproape uitasem ca existase vreodata povestea aceea. Ceva din vocea linistita pastra o urma din trecut, insa amandoi am stiut ca trecutul trebuie sa ramana acolo unde ii este locul – in sufletele noastre coplesite de prea multe trairi. Am discutat banalitati. Stiam ca va reveni si a facut-o de fiecare data cand simtea ca este la capatul puterilor si are nevoie de un impuls ca sa mearga mai departe. Conversatiile nocturne interminabile s-au succedat la intervale imense de timp, insa de fiecare data era ca si cum nu am mai fi vorbit de o zi sau doua.Asta m-a facut sa incep sa cred ca, dincolo de povestea unei iubiri ratate, ar putea exista o alta poveste, a unei prietenii bizare, pe care cu siguranta, nimeni din jur nu ar putea-o intelege...
Ma zbat uneori intre intrebari retorice... „De ce ma suna de fiecare data atunci cand simte ca se prabuseste...?” „De ce imi vine sa il sun uneori, cand simt ca nu ma mai regasesc in nimic din universul meu complicat?” Raspunsurile nu vin niciodata... De cele mai multe ori nici nu le las sa vina pentru ca imi amintesc de fiecare data ca undeva, in universul acesta complicat, exista o fiinta pentru care realitatea iubirii este mult mai importanta decat fantomele unor relatii din trecut sau ale unor prietenii bizare. Nu stiu daca iubirea este mai importanta decat prietenia, stiu insa ca sunt clipe in care cele doua nu au nimic de a face una cu cealalta la fel cum sunt momente in care nu pot exista separat...