Sensul ultim al vietii este ca nu are nici un sens; dar cum nimeni nu va ajunge la ultimul ei sens, noi toti ne vom stradui sa ii gasim un sens.
Deci sunt in cautarea acelui sens al ei, care sa ma faca sa nu ma mai gandesc niciodata serios la sensul ei ultim.
Un sens care sa includa si iubire, dar si despartiri si nasteri, dar si morti. Un sens pentru care sa traiesti nu numai clipa de iubire, dar toata viata, mai lunga sau mai scurta, care ne este data la fiecare, mai cu noroc sau cu mai putin noroc, ...
Care ar putea sa fie acest sens? Oare a cunoaste si a invata ne este bun la ceva? Oare suntem toti la fel cand ne punem si raspundem la aceste intrebari?
joi, 5 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu