Oameni.

Pe strada aceeasi oameni,parca mai tacuti si mai tristi,aceeasi oameni obositi de viata,obositi de setea de a fi.Nici unul nu vorbeste,iar pasul le suna cadentat,nici unul nu zambeste,iar pasul li s-a accentuat.S-au saturat,s-au plictisit cu toti de viata...nu vor sa mai vorbeasca,nu vor sa mai zambeasc,nu vor sa mai traiasca.S-au plictisit de sine,si-si plang de mila.Sunt toti niste hihene,si te privesc in sila.Orasu-i plin cu-astfel de oameni,pe strazi intortocheate si pe alei ascunse,se duc si vin din parti necunoscute,dar cu aceleasi ganduri negre.Aceleasi voci pierdute,aceeasi oameni reci,aceleasi umbre parca moarte,aceleasi chipuri fara nume,aceleasi priviri impersonale si necunoscute!Pe strada aceeasi oameni,aceleasi umbre si-aceleasi voci...............mii dor de anii copilariei ,atunci nu priveam asa lumea ,nu intelegeam durerea si oamenii nu mi se pareau asa tristi......mii dor.....de copilul din mine>